…aşa cum le-a placut sau cum şi-au imaginat-o.
Le-am vazut pe femei în atâtea ipostaze pe marele ecran… admirate, umilite, hulite, iubite, dorite, detestate, iubitoare, răzbunătoare…
Câteva exemple:
Aki Kaurismaki...
Din punct de vedere fizic, “femeia lui Kaurismaki” este perfect întruchipată de Kati Outinen: blonda spălăcită, banală, pe care cu greu ai remarca-o pe stradă – nu e urâtă, dar nici atât de frumoasă încât să întorci capul după ea – este femeia “aşa şi aşa” în privinţa calităţilor fizice.
Poate că şi acesta este un motiv pentru care rolurile feminine ale lui Kaurismaki îi vin mănuşă: muncitoare sărace, oropsite de soartă, care trăiesc o viaţă banală, în care de regulă nu se petrece nimic deosebit, deşi, uneori, întâmplări normale cum ar fi găsirea unui iubit pot constitui pentru unele personaje feminine ale lui Kaurismaki evenimente cruciale, după cum pare să arate eroina din The Man Without a Past, o fată bătrână care susţine că protagonistul este prima ei iubire!
Eroinele lui Kaurismaki sunt desprinse din realitatea cotidiană (Shadows in Paradise, Ariel), care se îndrăgostesc de bărbaţi obişnuiţi pe care mulţi i-ar considera nişte rataţi, dar pe care ele îi iubesc necondiţionat, urmându-i pline de speranţă. Docilă (Hamlet Goes Business), femeia lui Kaurismaki îşi acceptă condiţia, rareori ripostând (The Match Factory Girl). Totuşi, când este nevoie, femeia preia controlul şi salvează situaţia, depăşindu-şi partenerii, pentru care devin un adevărat suport (Drifting Clouds).
Deşi fragile în aparenţă, personajele feminine create de Kaurismaki sunt puternic conturate şi nu te pot lăsa indiferent, Iris din The Match Factory Girl fiind dintre eroinele care m-au impresionat cel mai tare, mai mult şi decât Bess din Breaking the Waves.
Quentin Tarantino...
Femeile lui Tarantino sunt deştepte, hotărâte, ştiu ce vor şi nu numai că ştiu ce vor să obţină, ci şi acţionează (fără a cere permisiunea nimănui) în acest sens şi mai şi câştigă. Sunt puternice şi de cele mai multe ori sunt cheia rezolvării problemelor (Shoshanna le vine de hac naziştilor în Inglorious Basterds, iar fetele din Death Proof îl pun la punct pe cascadorul psihopat).
Apropo, iată un fragment dintr-un interviu cu Tarantino, în legătură cu atitudinea lui faţă de femei:
Was Death Proof your answer to critics who find your work violent or misogynistic?
I don't think my work is misogynistic. I had a lot of female friends in their mid-to-late twenties and early thirties. For the past five or six years, they've been really important in my life, and I hung around with a lot of different girl posses. So I'm the one guy with the four girls, and I got a really good sense of their dynamic, how they talk. So this was my girl movie, my way to write girls now, not me remembering what girls were like in college. It became my version of The Women. But I directed it like an exploitation film. Every other movie I've ever done, I've always been a gentleman about how I shot women. Not in that movie. I was a leering bastard in that one.
Lars Von Trier...
Spre deosebire de cele ale lui Tarantino, eroinele lui Von Trier sunt, de regulă, sensibile, altruiste, pline de dragoste şi gata oricând de sacrificiu (Breaking the Waves, Dancer in the Dark). Totuşi, în ciuda sensibilităţii, mereu surprinzătoare, sunt adevărate leoaice când simt nevoia de a apăra ceea ce iubesc, chiar daca iubirea de sine primează, fiind capabile şi de cruzime (Antichrist). Uneori, în spatele figurii angelice, se ascunde o femeie puternică, dură şi neiertătoare (Dogville).
Le-am vazut pe femei în atâtea ipostaze pe marele ecran… admirate, umilite, hulite, iubite, dorite, detestate, iubitoare, răzbunătoare…
Câteva exemple:
Aki Kaurismaki...
Din punct de vedere fizic, “femeia lui Kaurismaki” este perfect întruchipată de Kati Outinen: blonda spălăcită, banală, pe care cu greu ai remarca-o pe stradă – nu e urâtă, dar nici atât de frumoasă încât să întorci capul după ea – este femeia “aşa şi aşa” în privinţa calităţilor fizice.
Poate că şi acesta este un motiv pentru care rolurile feminine ale lui Kaurismaki îi vin mănuşă: muncitoare sărace, oropsite de soartă, care trăiesc o viaţă banală, în care de regulă nu se petrece nimic deosebit, deşi, uneori, întâmplări normale cum ar fi găsirea unui iubit pot constitui pentru unele personaje feminine ale lui Kaurismaki evenimente cruciale, după cum pare să arate eroina din The Man Without a Past, o fată bătrână care susţine că protagonistul este prima ei iubire!
Eroinele lui Kaurismaki sunt desprinse din realitatea cotidiană (Shadows in Paradise, Ariel), care se îndrăgostesc de bărbaţi obişnuiţi pe care mulţi i-ar considera nişte rataţi, dar pe care ele îi iubesc necondiţionat, urmându-i pline de speranţă. Docilă (Hamlet Goes Business), femeia lui Kaurismaki îşi acceptă condiţia, rareori ripostând (The Match Factory Girl). Totuşi, când este nevoie, femeia preia controlul şi salvează situaţia, depăşindu-şi partenerii, pentru care devin un adevărat suport (Drifting Clouds).
Deşi fragile în aparenţă, personajele feminine create de Kaurismaki sunt puternic conturate şi nu te pot lăsa indiferent, Iris din The Match Factory Girl fiind dintre eroinele care m-au impresionat cel mai tare, mai mult şi decât Bess din Breaking the Waves.
Quentin Tarantino...
Femeile lui Tarantino sunt deştepte, hotărâte, ştiu ce vor şi nu numai că ştiu ce vor să obţină, ci şi acţionează (fără a cere permisiunea nimănui) în acest sens şi mai şi câştigă. Sunt puternice şi de cele mai multe ori sunt cheia rezolvării problemelor (Shoshanna le vine de hac naziştilor în Inglorious Basterds, iar fetele din Death Proof îl pun la punct pe cascadorul psihopat).
Apropo, iată un fragment dintr-un interviu cu Tarantino, în legătură cu atitudinea lui faţă de femei:
Was Death Proof your answer to critics who find your work violent or misogynistic?
I don't think my work is misogynistic. I had a lot of female friends in their mid-to-late twenties and early thirties. For the past five or six years, they've been really important in my life, and I hung around with a lot of different girl posses. So I'm the one guy with the four girls, and I got a really good sense of their dynamic, how they talk. So this was my girl movie, my way to write girls now, not me remembering what girls were like in college. It became my version of The Women. But I directed it like an exploitation film. Every other movie I've ever done, I've always been a gentleman about how I shot women. Not in that movie. I was a leering bastard in that one.
Lars Von Trier...
Spre deosebire de cele ale lui Tarantino, eroinele lui Von Trier sunt, de regulă, sensibile, altruiste, pline de dragoste şi gata oricând de sacrificiu (Breaking the Waves, Dancer in the Dark). Totuşi, în ciuda sensibilităţii, mereu surprinzătoare, sunt adevărate leoaice când simt nevoia de a apăra ceea ce iubesc, chiar daca iubirea de sine primează, fiind capabile şi de cruzime (Antichrist). Uneori, în spatele figurii angelice, se ascunde o femeie puternică, dură şi neiertătoare (Dogville).
Death Proof mi-a placut mult mai mult decat o parte din filmele "grele" ale lui Tarantino. Aici he's just a son-of-a-bitch making very good tribute movies, not a pretentious son-of-a-bitch making tribute movies with a "message", ca in IB sau ...
RăspundețiȘtergereAici nu sunt cu restul lumii, stiu, dar imi asum riscurile :)